Tunete, rock si tiroliene – un weekend memorabil!

Weekendul trecut a fost din nou cu peripetii si aventuri. Am avut 3 zile pline de tot felul de evenimente, unul mai reusit si mai palpitant decat celalalt.

A inceput de vineri seara in JukeBox cu concert Vita de Vie.

De cateva saptamani m-am imprietenit cu Anca – un reprezentat de seama al generatiei noi de fani Vita de Vie. Mi-a scris un mesaj pe facebook in care ma intreba cum ajunge pe Matasari17 (casa lui Iulian) pentru ca merge la un workshop tinut de o asociatie de studenti in care este implicata si Ruka. Mi s-a parut o coincidenta de prieteni favorabila pentru o iesire si o seara de socializare intre oameni pe care ii cunosc dar nu se cunosc.

Dupa berea de la motoare din timpul saptamanii stabilisem sa ne revedem la concertul VDV din JukeBox.

Motivul pentru care am vrut foarte mult sa merg la concert este Cristina Andrei un personaj foarte important pentru muzica romaneasca si pentru Vita de Vie in special. Stiam de ea de multa vreme, ne-am imprietenit pe Facebook si vineri am reusit sa ne si vedem. A fost o surpriza foarte placuta si ma bucur ca am reusit sa fac treaba asta pe care mi-am propus-o de foarte multa vreme.

Desi nu a fost foarte multa lume, concertul a iesit bine si l-am petrecut impreuna cu Deea si Zmonk imbracate la haine festive, Anca a carei zi de nastere tocmai a fost, cineva care cauta in fiecare zi pe google ‘zgubi wordpress’ si Shorty care a venit direct cu chitara electrica si cu ochelarii de soare negri de zici ca urma sa urce pe scena.

Dupa concert vorbeam cu Cezar despre turneul lui cu trupa Domination (care canta Pantera) si in timpul asta am cunoscut-o pe Alina care ne-a spus ca a auzit de VDV Camp si de grup, ca ii cunoaste pe Alex si Tibi din Ploiesti si ca spera sa ne intalnim cat mai des si cat mai curand. A fost foarte dragut iar pozele de la concert sunt facute de ea:

In cele din urma am plecat cu Cezar care a fost foarte dragut si ne-a lasat acasa.

Cand eram in clasa I, tata a adus din Anglia o cutie mare cu chips-uri cu otet, mi-au placut la nebunie. Pentru o scurta perioada de timp au existat si in Romania Hali-Lulu cu otet (de care nimeni nu prea isi aminteste). Imi plac la nebunie chips-urile astea si de cate ori cineva pleca din tara il rugam sa imi aduca si mie o punga de chips-uri cu otet pentru ca se gasesc oriunde in Europa in afara de Romania.

M-am gandit de multe ori sa fac o petitie catre distribuitorii de chips-uri romani si pana la urma chiar am facut asta atunci cand am descoperit ca Chio Chips exista pe internet. Am primit un raspuns ca se vor ocupa de problema si intre timp m-au invitat sa ma inscriu la un concurs pe care l-am si castigat (cu ajutorul vostru)… asa ca:

Sambata am mers cu Chio Chips la Adventure Park in Brasov.

Am plecat dimineata de pe Bastistei cu un microbuz plin de twitteristi into the great unknown :). dupa un pit stop in ploiesti de unde mi-am luat costumul de baie in caz de vreme rea cand ar fi trebuit sa mergem la Paradisul Acvatic, am tinut drumul spre Brasov. vremea era ba cu noi ba cu altii :)) Am mancat o multime de chips-uri de toate felurile (si stiute si nestiute :P) si am ras foarte mult.

Am mers cu Cosmin, cart00n, Pandutzu, Cezar, Claudiu, fatadinport, Simona, Lucian, Andrei si Alex. Iar din BV ne-am intalnit cu cativa din care am retinut numai pe Bloghita, Yoncy si cred ca Alexandra.

Pana la urma a fost o vreme numai potrivita pentru o zi de aventuri in padure.

Adventure Park e un loc mai degraba vertical decat orizontal. Are cativa copaci foarte inalti in care cativa oameni ai muntilor au construit tot felul de nebunii cu lemne si sfori si au creat o zona de distractie la inaltime pe  4 niveluri de dificultate + unul pentru copii peste 4 ani.

Am avut fiecare ham si manusi, doua sigurante si o rola pentru tiroliana.

NICI NU IMI IMAGINAM CA O SA IMI PLACA ATAT DE MULT!

A fost minunat si am simtit o siguranta incredibila pe toata durata zilei.

Astfel incat…dupa ce m-am catarat in copaci, dat cu liana, mers pe butuci, zburat cu tiroliana sau cu snowboardul, mers prin inele, catarat, rostogolit etc pe primele 3 trasee m-am incumetat (si am fost singura fata dintre cei 3 care s-au bagat) sa incerc si traseul negru.

Asta a reprezentat 50% din experienta, mai ales ca l-am inceput singura si am mers in propriul meu ritm si cred ca mi-am solicitat toata forta oricarui muschi.

La un moment dat mergeam pe un cablu la vreo 20 de metri inaltime si ma tineam de altul. Aveam sigurantele puse in caz ca ma dezechilibrez. Din fericire nu s-a intamplat asta. Apoi am urcat pe o scara extrem de ingusta, m-am dat pe cea mai inalta tiroliana, am mers pe niste lemne puse in zigzag la inaltime mare si tot asa bucata cu bucata traseul care parea imposibil a inceput sa se apropie de final.

Ultima parte presupunea sa te tragi cu mainile, fiind atarnat pe coarda pana la urmatorul copac unde era urmatorul refugiu, pe aici m-am impotmolit si desi am incercat de cateva ori, nu am terminat traseul negru. Mai aveam doua bucati din el.

Oricum, m-am simtit foarte mandra de mine si de performanta, am avut din nou o oboseala placuta si o satisfactie mare. Mi s-a parut ca am talent la chestia asta si as vrea sa mai incerc, poate cu ceva mai multa forta in maini o sa termin si traseul negru.

Oricum, se acumulase destul de multa oboseara si practic am facut destul de multe inainte de provocarea asta cea mai cea.

Daca n-ar fi fost Chio Chips nu stiu cand aflam de parcul asta care e fantastic si il recomand oricui, mie mi-ar placea sa o duc pe sor-mea acolo.

Dupa parc am plecat cu toata lumea in centrul Brsovului sa mancam o pizza ca sa ne refacem fortele si sa bem o bere sa ne bucuram mai tare de realizari.

Am aflat ca ei au planuite mai multe aventuri de genul asta si mi-ar placea sa mai iau parte la ele.

A fost o zi bestiala incheiat cu un drum spre casa prin furtuna. Multumesc Chio Chips and everybody who voted for me!

Duminica dimineata ma uitam la desene cu Ami cand ma suna proaspata mireasa si ma anunta ca impreuna cu proaspatul sot vine cu masina spre Bucuresti pentru concertul AC DC si daca merg si eu cu ei.

Normal, am facut un dus fulger, am aruncat trei tricouri in ghiozdan si am pornit spre Bucuresti pentru ca era ziua mult asteptata de toata Romania:

Concertul Ac Dc

Intr-un mod bizar, in urma cu vreo doua saptamani, mare parte din oamenii cu care am trait acest concert nu aveau bilet. Doua prietene foarte bune au fost printre singurele care si-au luat din timp bilete si au luat pentru Golden Circle ca sa stea cat mai in fata. Ele nu stiau una de cealalta ca merg si erau puse in situatia de a merge singure. Fortunately they met, I sort of fixed them up, si de asta am primit o bratara aurie si un bilet cu care sa intru in fata scenei sa ii vad pe AC DC de la max 10 metri.

Exact pe principiul Rolling Stones, acelasi fenomen s-a intamplat si pentru multi alti prieteni veniti la concert.

Asa se face ca pe 16 mai la ora 20.55 ne adunasem in fata scenei: Ofelia, Akasha, eu, Ana si Radu proaspetii casatoriti, Sasu (venit singur la concert), Juve (la fel), Nora, Shorty, Carmen, Letitia si Radu. Undeva mai in spate statea noul meu manager si o gasca mare de entuziasti printre care si tata.

Inainte de AC DC au cantat DOWN si IRIS si printre turele mele intre Golden si Normal circle, m-am intalnit cu chitaristul DOWN cu care m-am fotografiat in minunata poza de mai jos:

Ac Dc au inceput ceas, la 9 fix, cu un intro dinamic animat cu multe fete si trenuri, roti si tunuri. La un moment dat pe masura ce crestea adrenalina, ecranul s-a despartit in doua si din spatele lui a aparut ditamai locomotiva si formatia cantand LIVE – Rock’n’Roll train.

Ce senzatie! Showul se concentreaza clar pe Brian si Angus si i-am vazut toata seara chiar langa noi unde se opreau si schimbam priviri.

Concertul a fost uluitor, mi-a placut foarte mult, am sarit in continuu (si cam atunci mi-am dat seama de unde am eu conditie fizica – de la zbantuit la concerte :), am cantat si ne-am bucurat adunati multi acolo in fata.

Cand au cantat TNT am facut hora, la The Jack chitaristul a facut strip tease iar doua dintre vedetele noastre au aparut pe ecran in acest filmulet, e vorba de Ofelia si Akasha.

Intotdeauna m-a fascinat cum un concert iti poate transmite atata energie in timp ce depui foarte mare efort.

Au fost o multime de momente speciale – cu Rosie imensa care batea din picior pe ritmul piesei calare pe locomotiva, cu tunurie care explodau la comanda lui Brian, cu clopotul care a coborat de sus la Hells Bells cu sfoara de care s-a agatat solistul ca de o liana ca sa scoata primul sunet.

Per total… gandidu-ma la 2007, cred ca mi-a placut mai mult Rolling Stones dar show-ul AC DC nu a fost mult mai departe si a meritat din plin.

Dupa concert s-a pornit frigul, am sarbatorit evenimentul cu o bere si o tequila in Barfly dupa care am mers putin si prin Big Mamou si am tot petrecut pana pe la 3-4 dimineata.

Luni a fost zi de prietene. A inceput cu o cafea impreuna cu Akasha, a continuat cu discutii pe diverse retele online si s-a terminat minunat. Andreea – my new manager a venit la mine a doua zi, m-a pupat, mi-a luat mainile si mi-a zis “My hero” 😀 super tare.

Pe parcursul zilei tot entuziasmul s-a cam dat peste cap de la niste tensiuni personale si doua dintre fetele cu care palavragesc cel mai mult de cand sunt la HP m-au invitat sa petrecem o seara impreuna, sa mancam castraveti si icre cu ceapa si sa bem bere si coca cola.

M-am simtit extraordinar, starea de spirit mi-a revenit complet, le-am povestit de FanWalk si de grupul VDV si de fel si fel de aventuri si mi-au povestit si ele la randul lor lucruri interesante despre ele si am ajuns la concluzia ca ne bucuram foarte mult ca suntem in aceeasi echipa si ca am nimerit in cel mai bun moment in job-ul asta!

Le cheama Cati si Cami, prima seamana cu 3 actrite in acelasi timp (din care stiu sigur care sunt 2 :P), are un ras foarte haios si e mereu zambareata si simpatica, iar Cami este mentorul meu oficial la HP – ea are sonerie cu Rolling Stones si a mers la un concert la Milano si crede ca i-ar placea sa locuiasca in Barcelona. Amandoua sunt foarte dragute, frumoase si cred ca ne-am inteles din prima. Deja am planuit sa facem o expeditie prin octombrie, totul e sa gasim o modalitate de finantare pentru ca in rest – the sky is the limit.

Azi am avut primul firedrill :), am coborat de la 13 pana afara unde am ras un pic si ne-am facut poze.

A fost o saptamana foarte frumoasa, sambata am avut febra musculara la brate si abdomen de la tiroliene iar duminica la picioare de la sarit la concert si am ramas fara voce.

Se pare ca incepe una la fel, maine este ziua lui Iulian si de vineri s-ar putea sa mergem la Iarmaroc cu limonada… vine vara ….THUNDER!!!

ca idee...am stat un pic mai in fata decat locul unde e Brian in poza asta!