Vita de Vie, Cluj (Janis) – Ieseala(punct)com, Next, BikeWalk, concert Fabrica – Brasov (Lecturi urbane)

Poze

Poze

Am pornit miercuri seara intr-un maraton de calatorii si evenimente cu o agenda destul de incarcata si care la prima vedere nu parea realizabila in totalitate.

Weekend-ul care tocmai a trecut a fost plin de evenimente interesante si de initiative bune, pozitive, din partea unor oameni sufletisti si nemaipomeniti.

Am parcurs destul de multi kilometri si am revazut mult mai multi oameni dragi decat m-as fi asteptat!

Povestea unui weekend prelungit si foarte reusit incepe de foarte multe ori cu un tren :). Dupa o plimbare pe jos pe traseul principalelor artere din Bucuresti am ajuns la o bere cu 3 fete dragute cu ochelari de soare wayfarer de toate culorile pe care nu le mai vazusem de ceva vreme. Am mai povestit una alta, am admirat trezirea la viata a centrului bucurestan odata cu primavara.

A doua zi, potrivit de dimineata, am pornit spre Cluj. Mici probleme de curele, ambreiaj, service si masini impinse dar am avut un drum lin si bun pana la Cluj unde am ajuns dupa-masa, chiar dupa ce s-a oprit ploaia si a rasarit soarele – cu tot cu curcubeu.

Acolo foarte multa lume cunoscuta, intai m-am vazut cu Edy colegul de FanWalk – el a mers cu un an inaintea mea si am povestit cat de rau mi-a parut mie ca nu am mers la prima editie si cat de mult m-am bucurat sa merg la a doua, am vorbit de Vita de Vie, El Negro, intamplari, tabere, oameni si calatorii, scoala si aniversari.

Andrei Cta-Cj

Deea si Adrian au venit de la Bucuresti si am baut impreuna un metru de bere, bine nu numai noi, au mai fost si Ioana Maties cu Gabi, l-am vazut si pe Andrei Mihalcea fostul constantean care acum a devenit clujean (inclusiv dupa accent) si inca vreo cativa oameni. Ciudat ca in tot Janis-ul nu am reusit sa ma intalnesc si cu Alex Fenomentalul :). Pe drum spre Cluj agenda telefonului meu pur si simplu s-a resetat si am pierdut mare parte din numerele de telefon (by the way, if you read this, send me your number!)

La concert a fost pace cat s-a cantat albumul nou si dupa el a inceput iuresul. M-am nimerit chiar in mijloc la momentul respectiv si am reusit cu greu sa ma strecor intr-o parte unde sa stau chiar pe propriile mele picioare. Atmosfera incendiara, oameni faini si binevoitori cu care am ramas pana spre dimineata.

Cel mai mult mi-a placut cand formatia a cantat Imi pasa si pe ecranele din Janis erau poze de la VDV Camp. A fost emotionant.

Pe la 4-5 dimineata am plecat cu Ioana (cu care se pare ca ma vad cel mai des in ultimul timp 🙂 sa-l trezim pe Vlad care azi implineste 23 de ani 😀 LA MULTI ANI. Am povestit in mare vreo 5 minute cu el si dupa 3 ore de somn am facut o plimbare impreuna prin centrul Clujului – eu m-am oprit la o cafea si el a mers mai departe spre spital. S-a facut un pic mai mare si parca s-a mai cumintit, in loc de adrenalina 100% acuma e pe la un 92 😛

Clujul este superb dimineata dupa cateva zile de ploaie. Dupa gustul meu, Cluj, Brasov, Sibiu si Timisoara sunt cele mai frumoase orase din tara, prin 3 dintre ele am trecut weekendul asta.

Am ajuns inapoi in Bucuresti pe la 8 seara, dupa un drum destul de aglomerat si …prafuit. E incredibil cate camioane trag platforme cu masini noi de vanzare. Credeam ca domeniul asta merge mai prost in perioada asta.

Cand am ajuns in Bucuresti, am mers la Base Cafe sa vad ce proiecte au fratiorii. Fratiorii insemnand fratele meu, varul, Porcea, Vizy si alti prieteni de-ai lor. S-au gandit ei ca le place locul si ca ar putea sa faca un party cu dnb, dubstep si din astea de mai asculta ei. Si-au inchiriat mixer si DJ stuff care le trebuie acolo, au dat anunturi pe cele mai mari site-uri de evenimente, au anuntat ca e intrarea libera, si-au facut program cu 3 DJ si au asteptat sa vina lume. Si se pare ca le-a iesit ieseala(punct)com pentru ca lume a venit cu galeata, am inteles ca spre dimineata erau mai mult pe afara pentru ca inauntru era foarte plin. Am prins warm-up de la Vizy Mixizy si m-am dus mai departe in cautarea mea de tonuri mai cuminti pentru ora aia.

M-am nimerit la Cinema Scala fix cand se proiectau scurt metraje la Next si am prins si eu o buna parte din seara festivalului. Nu am prins filmuletul care l-a fascinat pe Iulian cu tanarul cantaret de manele dar l-am prin pe cel cu copilasul detectiv. Festivalul este foarte reusit, din pacate au fost ceva probleme tehnice care te scoteau din starea filmului. Din cate am vazut si aici sala a fost plina si se pare ca next a fost si de data asta un succes.

Sambata a inceput cu o cafea bauta impreuna cu Sasu asemeni celor multe baute in anii cand eram colegi de camin. Si el e un pic mai mare si are un laptop la fel de mare ca el, pare ca e bine, fericit, merge pe la tot felul de evenimente si stie tot felul de chestii caraghioase de pe net cum ar fi chatroulette.com

O zi cu mult soare in Bucuresti, numai buna pentru iesiri in parc si plimbari cu bicicleta. Daca poti sa atragi cateva priviri si sa incerci sa spui ceva prin asta si mai bine.

O chestie care am invatat-o eu demult de la mama e ca atunci cand multi oameni se asociaza si fac ceva impreuna apare o energie speciala care are efecte benefice pentru fiecare parte mica din adunarea aia (prima data am realizat asta la concertul Depeche Mode la piesa Never let me down again cand incepe valul ala urias de maini).

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=p-Fr9KSKf0Q]

Cam asa e si cu BikeWalk. Oamenii ar trebui sa mearga mai mult pe bicicleta in orase – ar fi mai bine pentru ei si pentru oras – plus ca ai si o alta libertate atunci cand mergi pe bicicleta, e mult mai real ca faci tu ceva ca sa te deplasezi decat atunci cand mergi cu masina si mai rapid si cu senzatii mai profunde decat pe jos. E ca un dans intr-un fel.. si BikeWalk e un proiect care urmareste zone special amenajate pentru ciclisti, facute cum trebuie si unde trebuie si vrea sa schimbe ilegalitatea plimbarii in grup pe biciclete.

Desi am asteptat mai mult de jumatate de ora sa pornim, timp in care am observat ce oameni si cat de multi s-au decis si sa participe la evenimentul asta. A fost haios cand au aparut Dragos Bucur si Dana Nalbaru printre noi cu fetita lor pe bicicleta. Pe Dana am cunoscut-o acum ceva ani la un concert si am descoperit ca este un fel de printesa-zana, o persoana minunata pe care de atunci o admir.

Dupa 3 serii de discursuri si instructiuni am pornit in sir pe pista de biciclisti, printre pietoni uimiti si cativa soferi coplesiti care incercau sa parcheze. La inceput mai mult puneam frana decat sa mergem dar pe parcurs am prins viteza bine si am terminat traseul relativ repede. Mi-a placut ca la Arcul de Triumf politia a oprit circulatia ca sa traversam noi, la aviatorilor n-au mai aparut insa 🙂

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=UZLzwNL8Mjo]

Dupa o plimbare – Piata Presei – Arc de Triumf – Piata Victoriei – Aviatorilor – Herastrau am parcat la cinematograful de vara unde la o apa si-un mar am mai aflat cum o sa facem curat in Romania pe 25 septembrie.. multi oameni care vor sa schimbe lume. Seara a continuat cu jocuri, supa si filme despre biciclistii din Praga dar eu am plecat spre Fabrica unde urma concert Godmode, Vita de Vie si Rain District.

Am mers tot pe bicicleta pana la o vinarie foarte cocheta de pe strada Covaci unde am reusit sa vars pe Monica un ceai destul de fierbinte. Imi cer scuze din nou!

De la Unirea am mers o statie cu 32-ul si ne-am adus aminte toti de Miky 🙂 nu pentru ca ar semana cu 32-ul ci pentru ca asa ajungeam noi la ea acasa. In poza am iesit negri si obscuri, la fel ca majoritatea calatorilor :))

32 al lui Miky

In Fabrica s-a intamplat ceva fascinant. Am spus si atunci, ma asteptam sa o vad pe Nora la concert si nu m-am gandit prea mult daca vor mai veni si altii. La 9 si un sfert deja eram acolo cu Shorty, Monica, Ioana, Simina, Misha, Sima, Ada, Nora, Deea si inca vreo cativa. Incepusem sa povestim fiecare cum am descoperit Vita de Vie. A venit si Vlad Duna (La multi ani si lui tot azi), dupa scurt timp au venit Andrei, Shobo si Cristane, curand dupa aceea apare Ofelia si cand ne gandeam ca ia uite ce bine ne-am adunat noi aici fix acum cand sabratorim 6 ani de la primul VDV Camp ghici cine intra pe usa si ne face pe toti sa sarim in sus si sa tipam: Carmen!!!! O prezenta la care nu ne asteptam dar care ne-a bucurat maxim :). Carmen arata la fel dar am surprins-o de multe ori zambind. O coincindenta fericita a facut sa fie libera in weekend si a aflat de concert din B24.

Am zis ceva nume pe aici dar asa un grup de oameni la un concert Vita de Vie nu se intampla in fiecare zi, a venit si Letitia si cumva gasca s-a completat (desigur ar fi fost si mai bine sa fie si Hoka, RSh, Panshui, Alin, Bof, Berinde si multi altii care ne-am cunoscut pe bune atunci la Zizin) dar oricum seara era deja fascinant de buna!

In afara de ceata lui pitigoi mai sus amintita, clubul a fost mai degraba gol. Asta nu e neaparat nasol pentru ca unul dintre cele mai frumoase concerte VDV la care am fost a avut maxim 20 de oameni in public 🙂 si noi stim sa ne bucuram si sa generam o atmosfera specifica atunci cand ne adunam. Prezenta lui Carmen asa cum zicea si Ioana a schimbat in bine starea fiecaruia, parca era mai firesc si mai placut.

Au cantat mult: albumul nou + mare parte din concertul clasic, cred ca au fost si doua bis-uri. In timpul concertului am constat cu uimire ca in public se afla si Selena ex-Candy (*nota autorului – in perioada 2003-2004, grupurile de vdv-isti care se plimbau prin tara la concerte cantau “in vara asta fac tot ce-mi trece prin cap” si tema asta a devenit universal populara astfel incat la primul VDV Camp a fost una dintre cele 3 piese ascultate).

Concertul Rain District pare interesant, din pacate nu am reusit sa inteleg prea multe versuri, ca melodicitate imi place. Am facut portretul personalitatii claparului cu Ofelia, am aflat de planurile lui Shobo cu muzica si am avut discutii de suflet cu Nora si probabil am putea avea discutii de genul asta intotdeauna!

Dupa ultimul acord am sarit intr-un taxi si am coborat fix la shaormeria din capatul lui Smardan unde am dat nas in nas cu Catalin Sfantu’ care incheia si el cu succes o seara plina prin centrul vechi. M-am bucurat sa-l vad si pe el dupa asa un maraton de intalniri neasteptate, am stabilit sa ne vedem la o bere. Apropo de pofta buna de la miezul noptii, se poate manca mult mai bine la cantina de langa shaormerie 🙂

Dureri de gat, raceala, oboseala – simptome clasice de timp bun cu oameni faini.

Dimineata m-a prins alergand spre Ateneu sa ma intalnesc cu oamenii care citesc in oras si sa mergem la Brasov impreuna. Ne asteptau cu covrigi si cu inca un pic de asteptare. Am constatat cu bucurie uitandu-ma prin jur ca nu sunt singura care am mers si la BikeWalk si la Lecturi Urbane.

Am mers impreuna cu Akasha si am prins una dintre cele mai frumoase zile de anul asta in Piata Sfatului. Am ajuns exact la ora anuntata, ne-am instalat la fantana din centru unde am stat la soare si am citit carti si am impartit si pe la cei aflati in piata, le-am zis ca dupa ce le termina sa le dea si ei mai departe.

Am mers la Brasov din mai multe motive: sa ma implic, sa particip la proiect, sa impart carti, sa revad Brasovul dar mai pe ales pe oamenii VDV din Brasov.

Cautand cu mare pofta o cafea on the go m-am intalnit pe trotuar cu Cata care purta mandru tricoul de la VDV Camp din Brasov. In timp ce mergeam impreuna inapoi in piata am vazut ca de pe partea cealalta a strazii ne facea cu mana Ana care coborase dintr-o masina. Am mers impreuna cu ea si Radu sa parcheze, am gasit si cafea si am mers toti inapoi in piata. Acolo au primit si ei carti – in engleza sau despre prelucrarea lemnului 🙂

Lecturistii au plecat sa manance la Roata Norocului langa Livada Postei si noi ne-am intalnit cu Vali si am plecat la Pietrele lui Solomon. Desi stabilisem la telefon sa ne intalnim, am avut efectiv cate un rendez-vous neprogramat. Cred ca oamenii se bucurau mult mai mult cand se intalneau inainte sa existe telefoanele mobile. Asa am simtit eu duminica.

Am descoperit cu cei 4 brasoveni zambareti care e partea romanilor si care e partea sasilor din Brasov, am mers pe stradute inguste pe langa prima scoala romaneasca si pe langa locul unde sarbatoresc junii la o saptamana dupa Paste si am ajuns la o iarba verde cu multi brasoveni iesiti la gratare si catarat.

Legenda cu Pietrele lui Solomon spune ca era odata Solomon care a spintecat muntele in doua ca sa isi salveze iubita aflata pe partea cealalta a muntelui. Am vazut si eu pentru prima data mai de aproape care e treaba cu cataratul pe munte, am baut apa proaspata de izvor si am adunat pietre.

Pietrele lui Solomon

Inapoi in Brasov am mers sa mancam inghetata specifica locului, care se gaseste la un chiosc micut de care stia numai Ana. Casata e o inghetata patrata in 3 culori, nu mai stiu exact ce contine dar are un gust foarte bun si se vinde intr-un pachetel argintiu.

Dupa o dupa-masa placuta, intr-o companie buna de la care am aflat multe lucruri noi am plecat in sfarsit spre casa unde am ajuns seara si m-am prabusit intr-un somn profund.

Chiar au fost 4 spre 5 zile bestiale!